STAMATE JUDET SUCEAVA

Din arhivele comunei, există o monografie bazată pe date reale, cât şi pe prezumţii, ipoteze culese de la bătrânii satului. Această descriere nu precizează data exactă a înfiinţării acestui sat, în schimb aduce date bogate din sec. al XVII-lea, păna în 15 noiembrie 1941, dată când a fost redactată monografia satului Stamate.Este o strânsă legătură ca început de formare între satul Băneşti şi satul Stamate, care se despart printr-o uliţă. Un trecut istoric îndepărtat şi o persoană ce-a existat în sec. al XVII-lea cu legături strânse printre locuitorii acelui timp ce i-a veşnicit numele. Este vechiul proprietar-boier Ştefan Stamate, din vremea domniei lui Antioh Cantemir. În aceea vreme satul Stamate se întindea de pe culmea dealului numit Valea Lacului de la casa lui "Iordăchel", unde în anii 1941 mai exista o piatră de hotar şi pâna la culmea dealului ce coboară la iazul dinspre satul Fântânele, azi Băneşti până la (casa lui Serban).

De la acest boier a rămas şi Biserica de lemn din Băneşti construită în încheieturi, fără cuie. La un moment dat acest boier a împărţit moşia în doua părţi, oprindu-şi partea dinspre nord care se mărginea cu domeniul Băluşeniilor (vechea denumire a satului Stamate - Băluşeni). Boieri puternici pretendenţi la domnie, ce locuiau în Dumbrăveni i-au dat numele moşiei şi satului de Stamate dinspre Băluşeni şi prescurtat s-a numit Băluşeni-Stamate, cealaltă a vândut-o şi s-a numit Stamate - Băneşti, apoi Băneşti.

Biserica de lemn din Băneşti s-a păstrat intactă, iar cumpărătorul moşiei din vestita familie Cănănău a ridicat-o fără s-o desfacă şi i-a aşezat o temelie de piatră acoperind-o cu draniţă.Biserica

Mai târziu satul Stamate dinspre domeniul Băluşenilor s-a extins şi dincolo de Valea Lacului, unde de acelaşi boier s-a construit o bisericuţă de lemn, un teren foarte bine ales ca vedere generală, construindu-se în aproape şi o casă de locuit. După schimbarea proprietarului moşiei, noul proprietar fiind Costachi Miclescu, săteni în frunte cu preotul Simion Simionescu au făcut cărămidă şi temelie din piatră grea, au ridicat în cumpene câte o porţiune din haizaşul bisericii clădind pereţii din cărămidă şi au acoperit-o cu şindrilă. Acestă bisericuţă era fără pod şi fără pictură: icoanele fiind în alb. Costachi Miclescu fiind rudă cu mitropolitul Calinic Miclescu, a adus pe vestitul pictor al acelui timp,numit Strejescu, care a pictat catapeteasma. Tot acest boier a făcut şi cinci clopote cumpărând şi cărţile de ritual. Moşia a fost vândută lui Iordache Ciolac, ginerele lui Bezedea Morruzzi. I. Ciolac a vândut moşia familiei Ghika din Dumbrăveni care a vândut-o fraţiilor Samoil şi Moise Casstiner care la rândul său a vândut-o lui Bogdan Ciomac. Ca slujitorii ai bisericii aici au fost: preot Simion Simionescu,urmat de Ioan Simionescu iar de la anul 1911 a venit aici preot Gh. Castiniu. Preot ce a reparat biserica în doua rânduri în anul 1923 şi anul 1938, cu sprijinul localniciilor. Tot acest preot a construit şi o casă parohială, cheltuind personal bani şi muncă.