ionelcurcan

Biserica de lemn Sfântul Nicolae din satul Băneşti (judeţul Suceava) este un lăcaş de cult ortodox care a fost atestat din perioada anilor 1705-1707. O importanţă deosebită din punct de vedere cultural o prezintă faptul că în cimitirul de pe lângă această biserică se odihneşte bunica lui Mihai Eminescu, Paraschiva Iuraşcu.Construită în a doua domnie a lui Ion Antioh Cantemir Voievod, domnul Moldovei (1705-1707), biserica a fost aşezată pe locul unei păduri de stejari, care astăzi nu mai există, dar a rămas vie în memoria bătrânilor. Ctitorul bisericuţei a fost Ştefan Stamate, un mic boier fără ranguri din satul vecin: Băluşeni, astăzi numit Stamate.

Biserica impresionează nu prin mărime, ci prin stilul aparte, bizantin, cu influenţe din epoca Renaşterii. Istoria acestei bisericuţe este mai veche, majoritatea amănuntelor provenind de la părintele paroh Nicanor Lungu.
„În documente apare în 26 august, anul 7176 adică 1668, în timpul domniei lui Iliaş Alexandru (1666-1668). În aceea vreme păstorea aici preotul-călugăr Aftănase, care din 1669 a slujit douăzeci de ani la această bisericuţă cu 72 de familii de români creştini. Biserica nu mai era corespunzătoare şi în 20 aprilie 1706 se dă în folosinţă o nouă biserică de lemn, cu hramul Sf. Nicolae. Numele ctitorului - boierul Ştefan Stamate - nu e înscris în izvoare istorice, dar apare în pisania dăltuită în uşorul de la intrare "Cu darul Tatălui Şi A Fiului Şi a Sfântului Duh apucatu-s-a dumnealui Ştefan Stamate cu tot cheltuiala dumisale şi au făcut sfânta biserică în timpul domniei Ion Antioh Constantin Voievod în anul 7124 aprilie 20".

Construirea trilobată a biserici ar fi fost încredinţată la doi păstori, materialul metalic fiind executat de către doi ţigani. Dacă exteriorul nu atrage privirea în mod deosebit, aspectul interior impresionează, prin vechimea duşumelei din scânduri de stejar, stranele cu motive geometrice încrestate în lemn de tei şi stejar. Biserica nu e pictată în interior, dar este zugrăvită în ocru pe care apar motive decorative: colonete cu capitele şi alte motive, lucrate între anii 1826-1830 de către un meşter din Dumbrăveni cu numele de Enache Ponici. În Băneşti se află două biserici; bisericuţa de lemn se află în partea de jos a satului, iar o a doua mai nouă, de zid, se află spre partea de nord-vest.
Ceea ce interesează istoria literară este cunoaşterea cât mai bună a datelor şi faptelor în legatură cu Mihai Eminescu: viaţa poetului, legăturile de rudenie, pretenţiile şi toate evenimentele care au legătură cu personalitatea marelui poet.

În acest cimitir de lângă această bisericuţă se odihneşte bunica lui Mihai Eminescu, Paraschiva Iuraşcu. Vasile Iuraşcu din Joldeşti s-a căsătorit cu ţăranca Paraschiva Brihuescu din Băneşti. Cu toate că era urmaş de boier, el a dus o viaţă răzeşească şi a întemeiat o familie cu nouă copii, unul dintre ei fiind Raluca, mama poetului Mihai Eminescu.

Comuna Fantanele judet Suceava
Comuna Fântânele este parte a judeţul Suceava fiind formată din satele: Băneşti, Cotu Dobei, Fântânele, Stamate şi Slobozia Sucevei. Acestea se fac remarcate prin sărbătoarea proprie, dar si prin fanfara, echipa de dansuri populare şi grupurile vocale. Pe teritoriul localităţii se poate găsi şi mormântul bunicii lui Mihai Eminescu şi o importantă Biserica de lemn din Băneşti din anul 1706 ce poarta hramul Sf. Nicolae înscrise în limba ebraică pe piatră. Comuna este poziţionată la o distanţă de 7km de comuna Vereşti, fiind cuprinsă între cele doua râuri: la vest Râul Suceava şi la est Râul Siret la 30 km. de Suceava, 40 km de Botoşani şi de Fălticeni, pe drumul judeţean DJ 290 ce duce spre Suceava, dar şi pe drumul comunal DC 65 . Cu trenul se poate ajunge până în halta Băneşti. Populaţia din comunaFântânele,la ultimul recensamânt era de 4985 de persoane,iar forţa de muncă angajată de 10 %. Locuitorii sunt specializaţi in diverse meşteşuguri, dar cele mai importatnte activitaţi la nivelul zonei vizeaza agricultura şi zootehnia. Solurile din comuna Fântânele sunt de gradul I, II şi III şi au un grad de productivitate ridicat existând un interes crescut pentru dezvoltarea unei agriculturi moderne cu centre de prelucrare a culturilor.

Din arhivele comunei, există o monografie bazată pe date reale, cât şi pe prezumţii, ipoteze culese de la bătrânii satului. Această descriere nu precizează data exactă a înfiinţării acestui sat, în schimb aduce date bogate din sec. al XVII-lea, păna în 15 noiembrie 1941, dată când a fost redactată monografia satului Stamate.Este o strânsă legătură ca început de formare între satul Băneşti şi satul Stamate, care se despart printr-o uliţă. Un trecut istoric îndepărtat şi o persoană ce-a existat în sec. al XVII-lea cu legături strânse printre locuitorii acelui timp ce i-a veşnicit numele. Este vechiul proprietar-boier Ştefan Stamate, din vremea domniei lui Antioh Cantemir. În aceea vreme satul Stamate se întindea de pe culmea dealului numit Valea Lacului de la casa lui "Iordăchel", unde în anii 1941 mai exista o piatră de hotar şi pâna la culmea dealului ce coboară la iazul dinspre satul Fântânele, azi Băneşti până la (casa lui Serban).

De la acest boier a rămas şi Biserica de lemn din Băneşti construită în încheieturi, fără cuie. La un moment dat acest boier a împărţit moşia în doua părţi, oprindu-şi partea dinspre nord care se mărginea cu domeniul Băluşeniilor (vechea denumire a satului Stamate - Băluşeni). Boieri puternici pretendenţi la domnie, ce locuiau în Dumbrăveni i-au dat numele moşiei şi satului de Stamate dinspre Băluşeni şi prescurtat s-a numit Băluşeni-Stamate, cealaltă a vândut-o şi s-a numit Stamate - Băneşti, apoi Băneşti.

Biserica de lemn din Băneşti s-a păstrat intactă, iar cumpărătorul moşiei din vestita familie Cănănău a ridicat-o fără s-o desfacă şi i-a aşezat o temelie de piatră acoperind-o cu draniţă.Biserica

Mai târziu satul Stamate dinspre domeniul Băluşenilor s-a extins şi dincolo de Valea Lacului, unde de acelaşi boier s-a construit o bisericuţă de lemn, un teren foarte bine ales ca vedere generală, construindu-se în aproape şi o casă de locuit. După schimbarea proprietarului moşiei, noul proprietar fiind Costachi Miclescu, săteni în frunte cu preotul Simion Simionescu au făcut cărămidă şi temelie din piatră grea, au ridicat în cumpene câte o porţiune din haizaşul bisericii clădind pereţii din cărămidă şi au acoperit-o cu şindrilă. Acestă bisericuţă era fără pod şi fără pictură: icoanele fiind în alb. Costachi Miclescu fiind rudă cu mitropolitul Calinic Miclescu, a adus pe vestitul pictor al acelui timp,numit Strejescu, care a pictat catapeteasma. Tot acest boier a făcut şi cinci clopote cumpărând şi cărţile de ritual. Moşia a fost vândută lui Iordache Ciolac, ginerele lui Bezedea Morruzzi. I. Ciolac a vândut moşia familiei Ghika din Dumbrăveni care a vândut-o fraţiilor Samoil şi Moise Casstiner care la rândul său a vândut-o lui Bogdan Ciomac. Ca slujitorii ai bisericii aici au fost: preot Simion Simionescu,urmat de Ioan Simionescu iar de la anul 1911 a venit aici preot Gh. Castiniu. Preot ce a reparat biserica în doua rânduri în anul 1923 şi anul 1938, cu sprijinul localniciilor. Tot acest preot a construit şi o casă parohială, cheltuind personal bani şi muncă.